Catre Tur Virtual




Nu ştim alţii cum sunt, dar noi ne simţim acasă în Muzeul nostru. Adică ne simţim bine, ne place să privim în jur în sălile prietenoase cu pereţi pictaţi, pline de obiecte frumoase sau surprinzătoare sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi şi simţim totodată că aici avem ce povesti şi copiilor. Muncind împreună mai mult de jumătate din zi, din când în când, între noi se coagulează relaţii apropiate, asemănătoare relaţiilor de familie. Nu ştiţi dacă să ne credeţi? Exagerăm poate? Veniţi acasă la Muzeul Ţăranului şi verificaţi...

Peisaj lăuntric




29 aprilie 2015,
Studioul Horia Bernea


Demostene Andronescu
vine la Muzeul Național al Țăranului Român în ziua de 29 aprilie 2015, pentru a vă vorbi despre poezie și detenția politică. Invitatul său special este actorul și scriitorul Dan Puric. Lansarea va avea loc la Studioul Horia Bernea de la ora 18:00. În cadrul lansării, se va viziona și filmul Poezia după gratii, un scurt documentar cu interviuri ale foștilor deținuți politic despre poezie și importanța ei în timpul detenției.
Astăzi octogenar, Demostene Andronescu rămâne una dintre vocile lirice cele mai pure şi mai reprezentative ale închisorilor politice din România. Volumul Peisaj lăuntric este testamentul liric al unei vieţi mucenicite, dar şi filă din testamentul unei generaţii fără noroc (cartea e închinată, de altfel, „Generaţiei mele de Don Quijoţi striviţi de prea marele lor vis‟).

O poezie care se mişcă între suferinţă şi iertare, între omeneasca „Îndoială‟ (a se vedea poezia cu acest titlu, dedicată lui V. Voiculescu) şi credinţa în numele căreia merită să mori:

„Credinţa mea, sporită strop cu strop,
O-nscriu ca pe-un inel de foc pe zare,
Iar taina ca pe-o umbră mi-o îngrop
La temelia lumii viitoare‟
(Testament)

Cartea cuprinde ilustrații-gravuri de Cristina Stratulat, este prefațată de Claudiu Târziu, cu o postfață de Răzvan Codrescu și un interviu cu autorul despre geneza și semnificația poeziilor sale.

„Nebun, da, sunt nebun! Dar, lume, dacă
N-ar fi nebuni ai fi de tot săracă,
Ţi s-ar usca şi ramuri, şi tulpină
De n-ai avea prin ei, sus, rădăcină.
Şi-ai fi de tot comună şi banală,
Şi viaţa ţi-ar fi searbădă şi goală,
Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii
De n-ar muri în locul lor nebunii.‟

(Nebunul)




înapoi la pagina principală
 
inchis